duminică, 9 mai 2010

Tăticul lui Iisus

Un stâlp de temelie al creștinismului este reprezentat de naşterea miraculoasă a lui Iisus. Atât de miraculoasă, pe cât de controversată. Ai zice că un lucru important ca ăsta măcar ar fi menţionat independent şi identic în câteva locuri importante, cel puţin. Ei bine, surpriză, nu-i aşa. Să vedem ce are de zis scriptura :

Mesia trebuia să fie un urmaş al lui David:
Romani 1:3 “născut din sămânţa lui David, după trup”;
Fapte 2:30 “Dumnezeu i s-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui”,
2 Regi 7:12 “voi ridica după tine pe urmaşul tău, care va răsări din coapsele tale şi voi întări stăpânirea sa.”

Deci clar Iisus trebuia să provină fizic, din seminţia lui David. Astfel, genealogiile prezentate in Matei 1 si Luca 3, ambele arată cum Iosif este urmaşul fizic al lui David. Dar hopa....parcă Maria născuse virgină, aşadar de ce s-au mai chinuit ăia doi să compună fiecare câte o genealogie, ca să ateste ca Iosif se trage din David, dacă Iosif nu ar fi contribuit cu material genetic pentru viitorul Mesia? Ar fi cam pierdere de vreme să stai să înșirui generaţii şi cu un pas înainte de cea care urma să conteze, copilu’ să se nască printr-o minune, sădit de un duh, aşadar sămânţa lui David să nu joace niciun rol.

Mai mult, dintre 4 evanghelii câte au hotărât ulterior să păstreze (probabil astea 4 se asemănau cel mai mult din câte au fost scrise), doar două prezintă genealogia de la David la Iosif (un lucru important zic eu, având în vedere că profeţia cerea provenienţa din sămânţa lui David), şi chiar şi aceste singure două genealogii se contrazic una pe cealaltă.

Matei 1 prezintă genealogia lui Iisus, prin regele Solomon (ca fiu al regelui David), si numără 28 de generaţii între David şi Iisus (deci 27 între David şi Iosif), în timp ce Luca 3 prezintă genealogia lui Iisus din David, prin 42 de generaţii, fără a-l mai include pe regele Solomon pe fir (ci aici fiind prezentat ca trăgându-se din Natan, alt fiu al lui David). De altfel de-abia se întâlnesc 12 nume care să coincidă între cele două genealogii privite comparativ, şi nici măcar în aceeaşi ordine.

Luca mai întăreşte în 1:32 („Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, părintele său“) că Iisus ar trebui să se tragă direct din “seminţia” lui David. Aşadar ambii înşiră o genealogie a lui Iosif ca fiind urmaşul lui David, dar în acelaşi timp menţionează că Maria naşte în urma pogorârii duhului sfânt, şi deci fără ‘ajutor’ din partea seminţiei regeşti a lui David (Luca 1:34, Matei 1:18).


Cât despre profeţiile VT, se menţionează că pe mântuitor îl va chema Emanuel (Isaia 7:14: „Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel”). Nici Matei nu se opreşte din contraziceri, în 1:21-23:

"ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, (...) Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu"."

Păi, o să-l cheme Iisus ca să împlinească profeţia care spunea că trebuie să-l cheme Emanuel?

Într-o încercare de a împăca capra cu varza, printre altele, a apărut adopţianismul, ce consta în ideea că Iisus a fost un copil născut ca oricare altul, lui Iosif şi Mariei, şi că acesta a devenit fiul al lui Dumnezeu abia la botezul său, astfel păstrând linia de descendenţă din David (care din ele nu se ştie), însă creând alte probleme la rândul său (cu fecioria cum rămânea, dar cu prevestirea, inseminarea, vizita lu’ Gavriil, etc). După cum era de aşteptat, mişcarea a fost declarată erezie la sfârşitul secolului al doilea, şi a fost respinsă de către Consiliul de la Niceea, care a băgat pe fir doctrina trinităţii, care spunea că fiul exista din totdeauna.

Mulţi apologeți creştini explică flagranta contradicţie afirmând că Luca enumeră genealogia lui Iisus prin Maria, în timp ce Matei o enumeră pe cea de partea lui Iosif. In primul rând se ridică nişte semne de întrebare având în vedere statutul femeilor în societatea patriarhală de pe vremea aceea. Acestea aveau cam aceleași drepturi şi libertăţi ca şi un animal de povară. Ambele genealogii enumeră numai nume bărbăteşti, sugerând că numai prin ei era privită descendenţa (probabil femeile erau privite doar ca un incubator pentru seminţia bărbatului). Dacă într-adevăr Maria ar fi fost virgină la naşterea lui Iisus, şi pentru ca Iisus să fie totuşi descendent al lui David, atunci de ce enumeră Matei genealogia lui Iosif până la David, ca justificare a îndeplinirii profeției, şi nu pe a Mariei? Sau a amândurora, dacă ambii ar fi fost urmaşi ai lui David?

Luca îl menţionează pe Eli ca fiind tatăl lui Iosif: „şi Iisus (...), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli”, în timp ce Matei spune că tatăl lui Iosif era Iacov („Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei”). Dacă Luca vorbea de fapt despre genealogia Mariei (chit că spune clar Iosif), ar însemna că de fapt Eli să fi fost socrul lui Iosif. Deci tatăl Mariei. Dar parcă Maria i-a avut ca părinţi pe Ioachim şi Ana...o dăm în alte contradicţii. Şi mai mult decât atât, de unde imensa diferenţă de generaţii? Iosif a fost în a 27-a generatie de la David încoace, Maria într-a 41-a, si au trăit în aceeaşi perioadă (Iosif fiind şi mai în vârstă)??




luni, 3 mai 2010

Putem spune cu certitudine că Iisus a existat?

Cuvânt Înainte

Data trecută am vorbit despre numele lui Iisus. Concluzia articolului este că nu prea ştim numele lui Iisus (wait what?). Numele lui, ar fi putut sa fie Ieshua, Hristos fiind doar un titlu. Sau numele i-a fost dat după datorită semnificaţiei puternice pe care o are, Ieshua însemnând "YHWH este mântuirea". Mai mult în Biblie se spune că numele mântuitorului este Emanuel (Isaia 7-14, Matei 1-23). Una din doua fie Biblia e greşită fie e greşită.
Acestea fiind spuse, dovezile “istorice” le-am împarţit în două categorii, după sursele lor. Scrieri creştine (din cadrul Bibliei, texte apocrife, părinţii bisericii) şi surse necreştine (autori greci sau romani).
Scrierile biblice sunt părtinitoare şi uneori se contrazic, de exemplu unde s-a născut Iisus, Betleem Matei 2:1-6 , Nazaret Luca 2:1-7 poveste care are multe puncte slabe (ask me) sau Galilea Ioan 7:41-43 sau care sunt strămoşii lui Iosif, aşa că aici vom discuta mai mult despre scrierile externe Bibliei.
Nici una din scrierile care “îl atestă” pe Iisus nu sunt contemporane cu el, ceea ce ar trebui să ne pună un semn de întrebare.
De asemenea, acest document este WIP (work in progress). Dacă doriţi puteţi să contribuiţi cu adăugiri (pro sau contra) în comentarii, iar eu voi face update.


Pliniu cel Tânăr
1. Ce a spus:
Într-o scrisoare către Traian,
Cei care au negat că sunt sau că au fost creştini, atunci când au invocat zeii în cuvintele dictate de mine, te-au slăvit cu vin şi arome, pe care le-am adus comandat special pentru acest scop, împreună cu statuile zeilor şi mai mult decât atât l-au blestemat pe Hristos – şi se zice că cei care sunt creştini adevăraţi nu pot fi forţaţi să facă asta – pe aceştia i-am lăsat să plece. Alţii care pe care informatorul nostru i-a declarat creştini, dar care au negat că sunt zicând că au fost dar au încetat să fie, unii acum 3 ani, alţii mai demult, unii zic că acum 25 de ani. Toţi ţi-au slavit imaginea şi statuile zeilor şi l-au blestemat pe Hristos.

2. Ce ştim despre text?
- E scris în aproximativ 112.
3.
3.Cum interpretăm?
Această scriere e destul de târzie şi nu spune decât că Pliniu cel Tânăr a pedepsit pe unii care credeau într-un mântuitor. Nu specifică dacă acela era Iisus.

Tacitus
1. Ce a spus:
Nero a avut remuşcări pentru pornirea focului şi pentru aplicarea celor mai deosebite torturi asupra unei clase urâte pentru abominaţiile lor, numiţi creştini de către populaţie. Christus, după numele căruia sunt numiţi, a suferit pedeapsa extremă în timpul domniei lui Tiberius 14-37, de mâna unuia dintre procurorii săi, Pontius Pilatus, şi o superstiţie veninoasă a, momentan ţinută în frâu, a izbucnit din nou nu numai în Iudea, prima sursă a răului, dar până şi în Roma, unde toate lucrurile hidoase şi ruşinoase din toate părţile lumii sunt aduse şi devin populare.

2. Ce ştim despre text?
- E scris în aproximativ 116.

3. Cum interpretăm?
La fel ca scrierea precedentă, este târzie şi vagă.

Suetonius
1. Ce a spus:
Cum evreii continuau să facă scandal la instigarea lui Chrestus, i-a (Claudius) izgonit din Roma.

2. Ce ştim despre text?
- E scris în aproximativ 115. Faptul despre care se spune este posibil să fie cel descris în Biblie (faptele apostolilor 18:2 http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=18)

3. Cum interpretăm?
Cuvântul Chrestus se pare că este o variantă a lui Hristos, scrisă greşit, dar pe de altă parte era şi un nume comun pe vremea respectivă, însemnând bun, sau folositor. În Biblie se spune că convertirea evreilor izgoniţi din Roma s-a petrecut după faptul descris în text, ceea ce mă face să cred că Chrestus era doar un alt om. Concluzia, textul este ambiguu şi nu poate fi luat ca o dovadă.
Nota. Şi Suetonius povesteşte într-o altă scriere despre persecuţia creştinilor a lui Nero, dar spre deosebire de Tacitus, acesta nu îl învinuieste pe Nero de pornirea focului în Roma şi spune doar că îi pedepsea, nu că i-ar fi torturat.

Mara bar Sarapion
1. Ce a spus:
Ce beneficiu au obţinut Atenieni pentru că l-au omorât pe Socrate, văzând că tot ce au primit ca răzbunare a fost foamete şi boală? Sau cei din Samos pentru arderea lui Pitagora, văzând că într-o oră tot oraşul lor a fost acoperit de nisip? Sau evreii pentru că şi-au omorât Înţeleptul Rege, văzând că de fiecare dată când au încercat să îşi facă un regat nu au reuşit? Pentru că Dumnezeu le-a dat cu dreptate recomnpensa înţelepciunii la toţi trei. Pentru că Atenieni au murit de foame; şi pentru că oamenii din Samos au fost acoperiţi de nisip fără scăpare; şi pentru evrei, aduşi la pragul disperării şi alungaţi din regatul lor, nu sunt acceptaţi pe nici un tărâm. Nu, Socrate “nu” a murit din cauza lui Platon; nici Pitagora nu a murit din cauza statuiei Herei; nici Înţeleptul Rege nu a murit din cauza noilor legi pe care le-a promulgat.

2. Ce ştim despre text?
- Textul respectiv a fost scris între secolele 1 şi 3.

3. Cum interpretăm?
Înţeleptul Rege este interpretat de unii ca fiind Iisus, pe motivul că nu există alt rege care să corespundă descrierii, iar lui Iisus i se spune de câteva ori in Noul Testament “Regele Iudeilor” ex Matei 2:2, Marcu 15:12, Luca 23:3. Problema cu această interpretare este că vina pentru execuţia lui Iisus este de obicei aruncată pe Pilat, nu pe evrei, iar descrierea se poate aplica şi unui rege atestat istoric: Amon al lui Iuda (a domnit cca 643/642-641/640 î.e.n), a fost asasinat de către servitor ca răzbunare pentru că se închina la idoli. După asasinarea sa oraşul a fost asediat de către Babilonieni şi evreii au fost alungaţi de pe tărâmul lor. Mai mult autoarea a scris despre Socrate (secolul 5 î.e.n) şi Pitagora (secolul 6 î.e.n) ceea ce poate sugera că autoarea textului se referea la o perioadă de timp specific, iar Amon (sec 7 î.e.n) este mai apropiat de aceştia istoric.

Celsus
1. Ce a spus:
Faptele lui Pilat se presupune că sunt documente oficiale ale lui Pilat raportând evenimente în Iudea pe vremea împăratului Tiberius (astfel ar fi trebuit să fie printre 'commentaii principis'). Prima dată a fost menţionată de către martirul Iustin, în prima sa apologie (circa 150) către Antoninus Pius, Marcus Aurelius şi Lucius Verus. Iustin spunea că afirmaţiile lui referitoare la crucificarea lui Iisus, şi unele din miracolele sale, pot fi verificate în documentul oficial “Faptele lui Pontius Pilat”. În afară de Tertullian, nici un alt scriitor nu a menţionat acest document, iar Tertullian spune că Tiberius a discutat detaliile vieţii lui Iisus în faţa Senatului Roman, un eveniment care este universal considerat absurd.

2. Ce ştim despre text?
- E scris în aproximativ 180.
- 'Commentaii principis' sunt documente oficiale trimise de Pilat către Tiberius, în care textul menţionat de Celsus nu există.

3. Cum interpretăm?
Celsus ne spune foarte clar că la vremea la care trăia el nu existau documente oficiale care să îl ateste pe Iisus. Spune doar că un om a susţinut că Tiberius a citit din el, într-o întâmplare care mai mult ca sigur nu a existat. Nu văd acest text ca o confirmare a existenţei lui Iisus, dimpotrivă ca o incertitudine şi mai mare aruncată asupra existenţei sale.

A mai rămas doar Josephus pe care nu o să îl discut aici pentru că scrierea lui este foarte controversată. Mare parte din scrierea lui a fost modificată. Se ştie că Josephus a spus ceva despre Iisus, dar nu avem scrierile lui originale.

Concluzie. Nu avem nici o dovadă clară că Iisus a existat cu adevarat. Dacă Iisus ar fi existat cu adevărat aşa cum e relatat in Biblie, atunci tinand cont că a facut o sumedenie de lucruri ieşite din comun, ar fi trebuit să apară in scrierile vremurilor respective. Nu la zeci sau sute de ani după.