vineri, 12 noiembrie 2010

Bataia e rupta din rai!


Copil cu frica de Dumnezeu
Peste 70% dintre părinții români recunosc că-și bat copiii, iar 20% dintre minori nu sunt bătuți cu mâna goală. Cel puțin așa reiese din datele studiului realizat de UNICEF, fundația „Copiii noștri” și Programul „Step by Step”. La sondaj au luat parte membrii a peste 2.800 de familii din toate categoriile sociale, subiectul fiind comportamentul acestora față de 2.631 de copii.

În puține culturi pedepsele corporale aplicate copiilor de către părinți sunt privite cu mai multă dezinvoltură decât în Romania. Există un larg consens la noi in jurul ideii că pedepsele corporale fac parte în mod natural din educația acordată de părinți odraslelor lor. În mentalitatea noastră, copilul trebuie „dresat", copilului trebuie să i se impună limite stricte, pentru că altfel, el „te pune la încercare" și te sfideaza.

Este un tablou sinistru al României de azi, țara în care chiar și maltratearea unui câine este pedepsită, în teorie, mai aspru. Găsesc paradoxal și cât de ușor se poate cădea de acord că bătaia nu este recomandată in dresajul unui căine dar este recomandată în cazul copilului. Copii sunt animale demente ce trebuiesc îmblânzite.

Ce spune “reperul moral”?

Ai crede că fițuica ridicată la rangul de reper moral și intitulată pompos “Sfânta Scriptură” condamnă explicit astfel de acțiuni. Până la urmă Isus a spus “Lasați copii să vină la mine” nu “Aduceți-ii în palme”. Nici o șansă.

În Pilde (13, 24) găsim voia lui Dumnezeu pentru copii nesupuși. De fapt, chiar arhicunoscutul proverb "Bătaia este ruptă din rai" își are originea în acest citat:
"Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme."
Un site pentru călăuzirea ortodocșilor îi sfătuiește pe părinți ca:

“Prin aplicarea unor măsuri de disciplină, incluzând câteva palme, copiii pot deprinde încă de la 3 ani să stea liniștiți două-trei ore, cât ține slujba. Ei pot fi scoși afară pentru câteva minute, iar apoi îsi vor relua locul în biserică. Încă de mici, fetele ar trebui să stea în stânga, cu femeile, iar băieții în dreapta, cu bărbații. În felul acesta, copiii vor învăța că Biserica este ceva special.“ mai mult, “părinții sa îi mustre cu bătaia, pentru a forma copii ortodocsi, și nu mici monștri”
Așadar copii sunt niște monștri care, dacă la 3 ani se plictisesc de urletele popilor, trebuiesc luați urgent la palme și îndrumați spre sfantul duh, că numai așa înveți că biserica e ceva special. De asemeni, nu se sângerează în biserica - mare grijă deci unde dați.

De aceeași părere este și Parintele Cleopa a carui viața în sihăstrie l-a învațat foarte multe despre educația copiilor, deși personal nu a avut vreunul.  
"Auzi ce lume crește azi? Și aceasta este vina părinților, că n-au pus mâna pe vargă când a trebuit și nu i-au spus: "Hai la rugăciune! Hai la biserică! Hai la spovedit! Azi este vineri, este post, nu mânca de frupt! Astăzi este sărbătoare, nu lucra!"
Copilul crescut fără frică de Dumnezeu, nu mai stie ce-i mamă, ce-i tată, ce-i păcat, ce-i moarte, ce-i judecată. S-a trezit ca o fiară."
Copii sunt fiare, copii sunt monștri, copii merită bătuți.

Ce spun psihologii?
"Un copil crescut în violență, neglijare, abandon, stocheaza toate experiențele; peste unele din acestea va trece, prelucrandu-le la nivel cognitiv, altele însă nu vor fi depașite niciodată și pot iesi la lumină în momente critice de-a lungul vieții. Frica intensă și sentimentul de neajutorare pe care copilul le resimte pe termen lung au consecințe puternice în modelarea personalității individuale, afectându-i demnitatea și identitatea." Denis M. Donovan și Deborah McIntyre
Un copil nu uită. Odata cu durerea fizică, umilirea, neputința, durerea psihică rămân acolo pentru toata viața și au urmări multiple. Pe termen lung, traumele duc la un dezechilibru psihic al victimei.

6 Comments:

godless1859 said...

Hai ma ca parintele cleopa (zbor deasupra unui cuib de cruci) e de-a dreptul liberal. Ia uite ce scrie aici:

Deuteronomul 21:18
Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit,
Deuteronomul 21:19
tatăl şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.
Deuteronomul 21:20
Să spună bătrânilor cetăţii lui: "Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv."
Deuteronomul 21:21
Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.

onebluebutterfly said...

Iti impartasesc dezaprobarea fata de astfel de practici educative. Mai ales ca am avut, de multe ori ocazia sa le observ urmarile nefaste.
Totusi, nu cred ca Romania sta chiar cel mai prost la capitolul acesta (desi sta prost, e adevarat!). In SUA exista inca state in care pedepsele corporale sunt permise in scoli. (Hai, cred ca ghiciti care state:D ).

Anonim said...

Fain articol. L-am dat mai departe pe unde am putut. Inainte sa poata fi oprit abuzul mental al copiilor, trebuie oprit cel fizic.

Si cred ca pana nu creste o generatie ce nu e maltrata de parintii din Romania, nu va fi nicio revolutie adevarata.

Jezebel said...

Dumnezero, cred că este necesară o schimbare în discursul public. Trebuie mai multe campanii care să arate că bătaia nu e ruptă din rai și că un copil se poate educa și altfel. Și trebuie să educăm și copiii care să știe că pot fi ajutați. Eu am fost bătută toată copilăria și nu am știut că pot cere ajutor. Creadeam că este normal, că toți părinții își bat copiii. Dacă aș fi știut că pot primi ajutor de la cineva care să-mi ia apărarea, cu siguranță aș fi făcut asta.

altblogromanesc said...

children see, children do. nimic mai mult. lipsa de educatie in familie nu poate fi compensata in scoala. lipsa de educatie in familie si lipsa culturii generalizata este piatra de mormant a unei natiuni. poate sunt prea melo-dramatic insa asta e adevarul.

Anonim said...

În mentalitatea noastră, copilul trebuie „dresat", copilului trebuie să i se impună limite stricte, pentru că altfel, el „te pune la încercare" și te sfideaza.

si nu numai, mi se pare chiar un pretext uneori, cum ca 'asa trebuie' sau asa m-au 'educat' si pe mine parintii mei.

mai degraba e un fel de razbunare.

ah, ok, eu eram copil, adultii aia tari, eu mananc bataie, randul meu. acum dau eu bataie.

eu inca tot nu inteleg cum de am intrat noi in UE :))