Trinitate, transubstanțiere, miracole, moaște; când este vorba de religie nimic nu pare să fie îndeajuns de ridicol pentru a nu fi acceptat. Cum se face că persoane educate, membrii funcționali ai societății sunt dispuși să iși suspende gândirea și să accepte orice basm religios?
În 1955 psihologul american Solomon Asch realizează un studiu prin care încearcă să determine în ce fel ideile grupului influențează ideile personale. Cu alte cuvinte, ce se întâmplă cu oamenii confruntați cu o realitate socială care intră în conflict cu percepțiile lor de bază asupra lumii.
Participantul este recrutat pentru un studiu despre percepția vizuală, care începe cu evaluarea dimensiunii relative a unor linii. Îi sunt arătate cartonașe cu trei linii de lungimi diferite și este rugat să spună care dintre cele trei are aceeași lungime cu o linie de comparație. Una este mai scurtă, cealaltă mai lungă și a treia are exact aceeași lungime cu linia de comparație. Sarcina este una extrem de usoară. În acest studiu participantul nu este singur; este flancat de alți subiecți, șapte la număr. La început răspunsurile celorlalți subiecți coincid cu cele ale participantului dar, la unele încercări, fiecare dintre ei, pe rând, relatează că vede linia lungă ca fiind de aceeași lungime cu linia medie sau linia scurtă la fel ca cea medie. (Participantul nu este informat, dar ceilalți subiecți sunt membrii ai echipei de cercetare și au fost instruiți să dea unanim răspunsuri incorecte la unele întrebari critice). Această situație se repetă în 12 cazuri din 18. Ce va face participantul la experiment? Se va alinia celorlalți sau iși va păstra independența spunând ceea ce vede (și este real).
70% dintre participanți au cedat grupului la unele dintre probele critice, 30% s-au conformat la majoritatea probelor și doar 25% și-au menținut independența pe parcursul testării. 5% dintre subiecți s-au conformat în toate cele 12 cazuri.
Rezultatele testului au fost surprinzătoare chiar și pentru Asch: “Tendința către conformism este atât de puternică în societate încât tineri bine intenționati și inteligenți sunt dispuși să numească albul - negru. Este o problemă ingrijorătoare.”
Experimentul lui Asch ridică întrebari asupra rolului jucat de creier în conformitatea socială. Când oamenii se conformează, decid rațional să meargă cu grupul sau chiar iși schimbă percepția și acceptă validitatea informației noi, dar eronate, oferită de grup.
Pentru a răspunde la această întrebare un studiu recent a folosit tehnologia avansată de scanare a creierului. Folosind imagistică de rezonanţă magnetică funcțională (FMRI) cercetatorii pot observa creierul activ atunci când o persoană se angajează în diferite sarcini, detectând regiunile specifice ale creierului care sunt energizate în timp ce realizează diferite sarcini mentale.
Ca și în experimentul lui Asch, subiecții cedează grupului dând raspunsurile greșite. Când au cedat erorii, conformitatea a fost observată sub forma unor schimbari în anumite regiuni ale cortexului cerebral destinate vederii și orientării spațiale. În mod surprinzător, nu vor apărea schimbări în zonele cortexului frontal care se ocupă de monitorizarea conflictelor, planificare sau alte activitați mentale de ordin superior. Pe de altă parte, dacă subiecții fac judecați independente care se opun grupului, creierul s-a activat în zone cu pregnanță emotională. Aceasta înseamnă că, pentru cei care și-au menținut independența, rezistența a creat o povară emotională - autonomia presupune costuri psihice.
Cercetătorul principal al studiului, Gregory Berns, concluzionează: “Ne place să credem că a vedea înseamnă a crede, dar rezultatul studiului arată ca a vedea înseamană a crede ceea ce grupul îți spune să crezi”. Cu alte cuvinte, atunci când se cristalizează într-un consens de grup, vederile altora pot să afecteze modul în care percepem aspecte importante ale lumii externe, punând astfel sub semnul întrebării chiar natua adevărului. Numai devenind conștienți de vulnerabilitatea noastră fața de presiunea socială putem începe să ne formăm rezistența la conformitate.
[PDF] Opinions and Social Pressure, Scientific American, 1955
What Other People Say May Change What You See, New York Times, 2005
Bețe în roate cu cadourile
Acum 4 luni
Postări
4 Comments:
Nu-mi place testul ala. Conteaza foarte mult ce intrebari pui. Mie de exemplu mi se rupe de cat de lunga e o linie si pe deasupra mai si stiu ca vad prost. Probabil ca m-as conforma, nu de alta dar nu ar avea nici un efect in viata reala. N-ar rost sa te ciondanesti cu oamenii pe seama unei linii.
La intrebari seioase, la care raspunsul chiar conteaza, as face intr-adevar nota discordanta cu oricine nu-i de acord cu mine, chiar daca acestia sunt toti.
Si eu cred ca concluziile testului nu sunt corecte. Pe buna dreptate opozitia fata de grup creaza angoase emotionale, dar nu oricum si oricand.
Cei care se conformeaza grupului nu "vad" ce spune grupul ci doar considera ca avantajele exprimarii adevarului sunt inferioare avantajelor conformitatii. Este o decizie facuta pe baze pragmatice. Alte intrebari ar putea produce alte rezultate. Cum ar fi sa se faca un test cu persoane de culoare si intrebarile care cer conformitate sa fie:
1. Martin Luther King a fost un idiot?
2. Sclavagismul este moral?
3. Negri sunt fiinte inferioare?
Tocmai asta e periculos, si anume faptul ca oamenii nu au mintit intentionat si pragmatic, ci chiar au ajuns sa creada ca ei sunt prosti si restul au dreptate.
"the subjects of these studies attributed their performance to their own misjudgment and "poor eyesight" "
iti recomand "Psihologia Multimilor" de Gustave Le Bon, este o carte absolut geniala si ofera multe lamuriri la astfel de probleme. daca vrei s-o citesti sa-mi spui ca o am :)
Post a Comment