marți, 23 februarie 2010

Despre disputele privind evolutia. Exista o disputa intre oamenii de stiinta?

Atunci când vorbim despre darwinism luăm în considerare două aspecte, sau două puncte ale teoriei, care de cele mai multe ori, sunt confundate sau greşit înţelese. Pe de-o parte există procesul evolutiv în sine; faptul că organismele moderne s-au dezvoltat din organisme primitive şi că ele continuă să se schimbe de-a lungul timpului. Pe de cealaltă parte vorbim despre mecanismul prin care - şi aceasta este teoria evoluţiei propusă de Darwin - se realizeaza evoluţia. Niciun biolog serios nu se îndoieşte de faptul ca evoluţia a avut loc şi că toate fiinţele vii se înrudesc intr-un fel sau altul; acest lucru poate fi demonstrat astăzi şi exista dovezi covârşitoare care arată fară dubiu că s-a petrecut şi în trecut. Totuşi, unii biologi se îndoiesc de felul în care teoria lui Darwin susţine că evoluţia a avut loc şi exact acest aspect este cel dezbătut şi, poate, controversat.

“Câteva cuvinte trebuiesc spuse despre teoria evoluţiei care, pentru majoritatea oamenilor, se rezuma la ipoteza că organismele au evoluat din strămoşi comuni. În limbaj colocvial cuvântul “teorie” este folosit adeseori în sensul de ipoteza sau speculatie; în limbaj ştiintific însă, cuvântul defineşte un ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi şi concepte care descriu şi explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. Teoria evoluţiei este un grup de teorii ce descriu selecţia naturala şi alte procese despre care se crede că determină evoluţia; în acelaşi fel în care legiile lui Newton descriu cauzele fenomenelor fizice şi chimice. Prin contrast, afirmaţia că organismele descind din strămoşi comuni – realitatea istorică a evoluţiei - nu este o teorie; este un fapt la fel de real precum revoluţia pământului în jurul soarelui. Precum sistemul heliocentric, evoluţia a început ca o ipoteza şi a atins stadiul de fapt atunci cand dovezile în favoarea ei au devenit atât de puternice încât nici o persoana informata şi imparţiala nu ar fi putut sa le nege. Nici unui biolog nu i-ar trece prin cap sa scrie astăzi o lucrare cu titlul “Noi dovezi pentru evolutie”; pur şi simplu nu a mai constituit un subiect disputat de peste un secol. “

Douglas J. Futuyma, Evolutionary Biology, 2nd ed., 1986

Teoria evoluţiei a lui Darwin a avut numeroşi rivali de-a lungul existentei sale. Exista alte câteva teorii care au fost, şi din când în când mai sunt, propuse ca alternative la selecţia darwinistă. O teorie răspândită în timpul în care Darwin şi-a scris opera era lamarckismul care are la baza doua principii a) Moştenirea caracteristicilor dobândite si b) Principiul utilizarii si neutilizarii. Dacă pui laolalta cele două principii ai ceea ce pare a fi o bună reţetă pentru imbunătăţirea evolutivă. Dacă generaţii de-a randul stau sub soarele tropical, pielea va avea o culoare tot mai inchisă, pentru că, spune teoria lui Lamarck, fiecare generaţie va moşteni ceva din bronzul generaţiei precedente. Cu timpul se vor naşte negri. Lamarckismul a fost in cele din urmă respins pentru că nu au fost găsite niciodată dovezi convingatoare în sprijinul său.

Neutralismul este o altă teorie care încearcă să explice evoluţia. Ideea de bază este că diverse variante ale aceleiaşi molecule sunt la fel de bune, cu alte cuvinte mutaţiile de la o variantă la alta sunt neutre din punctul de vedere al selecţiei naturale. Teoria neutralismului nu contrazice teoria selecţiei naturale şi nici nu neaga existenţa unui proces de selecţie, nu spune decat că majoritatea transformarii evolutive nu este adaptare.

Ajungem astfel la un alt rival istoric al darwinismului – teoria mutaţionismului. La inceputul secolului XX, când a fost descoperit fenomenul mutaţiei, el nu a fost privit ca o parte necesara a teoriei darwiniste, ci ca o teorie alternativa a evoluţiei. Toţi mutaţioniştii erau de parere că selecţia juca în cel mai bun caz un rol minor în evoluţie. Adevarata forţă creatoare era mutaţia insăşi. Se credea că genetica mandeliana era opusă darwinismului, şi nu temelia lui, aşa cum se considera azi.

Observăm că ştiinţa a evoluat mult de la Darwin, şi este ridicol să pretindem că biologii din ziua de azi considera teoria evoluţiei prin selectie naturala, aşa cum a fost formulată de Darwin, cea mai buna explicatie pentru procesul evoluţiei. În prima parte a secolului încorporarea teoriilor de genetica şi de biologie a populaţiilor a dus la o noua teorie a evoluţiei: Neo-Darwinismul; teorie care recunoaşte importanţa mutaţiilor şi a variaţiei genetice într-o populaţie - selecţia naturală devenind un proces care modifică frecvenţa genelor. Mai recent viziunea Neo-Darwiniana a fost inlocuită cu Sinteza Moderna, un nou concept care include mai multe mecanisme pe lângă selecţia naturală.

Darwinismul nu este o simpla teorie care este fie adevarată sau falsă ci un program complex de cercetare, constant îmbunătăţit şi modificat.

3 Comments:

godless1859 said...

http://forum.atei.ro/index.php?topic=235.msg45757#msg45757

Adi said...

Nu stiu cum poti sa te iei dupa ala... Futuyma. Ce nume! Nu imi inspira incredere:)

irishee said...

Pentru ca e mult mai usor sa judeci lumea dupa nume, decat sa pui mana sa citesti.

Daca mai postezi in halul asta iti sterg comentariile. Aici sau oriunde pe blogul asta.