Conformism social

Trinitate, transubstanțiere, miracole, moaște; când este vorba de religie nimic nu pare să fie îndeajuns de ridicol pentru a nu fi acceptat. Cum se face că persoane educate, membrii funcționali ai societății sunt dispuși să iși suspende gândirea și să accepte orice basm religios?


În 1955 psihologul american Solomon Asch realizează un studiu prin care încearcă să determine în ce fel ideile grupului influențează ideile personale. Cu alte cuvinte, ce se întâmplă cu oamenii confruntați cu o realitate socială care intră în conflict cu percepțiile lor de bază asupra lumii. 


Participantul este recrutat pentru un studiu despre percepția vizuală, care începe cu evaluarea dimensiunii relative a unor linii. Îi sunt arătate cartonașe cu trei linii de lungimi diferite și este rugat să spună care dintre cele trei are aceeași lungime cu o linie de comparație. Una este mai scurtă, cealaltă mai lungă și a treia are exact aceeași lungime cu linia de comparație. Sarcina este una extrem de usoară. În acest studiu participantul nu este singur; este flancat de alți subiecți, șapte la număr. La început răspunsurile celorlalți subiecți coincid cu cele ale participantului dar, la unele încercări, fiecare dintre ei, pe rând, relatează că vede linia lungă ca fiind de aceeași lungime cu linia medie sau linia scurtă la fel ca cea medie. (Participantul nu este informat, dar ceilalți subiecți sunt membrii ai echipei de cercetare și au fost instruiți să dea unanim răspunsuri incorecte la unele întrebari critice). Această situație se repetă în 12 cazuri din 18. Ce va face participantul la experiment? Se va alinia celorlalți sau iși va păstra independența spunând ceea ce vede (și este real).






70% dintre participanți au cedat grupului la unele dintre probele critice, 30% s-au conformat la majoritatea probelor și doar 25% și-au menținut independența pe parcursul testării. 5% dintre subiecți s-au conformat în toate cele 12 cazuri.


Rezultatele testului au fost surprinzătoare chiar și pentru Asch: “Tendința către conformism este atât de puternică în societate încât tineri bine intenționati și inteligenți sunt dispuși să numească albul - negru. Este o problemă ingrijorătoare.”


Experimentul lui Asch ridică întrebari asupra rolului jucat de creier în conformitatea socială. Când oamenii se conformează, decid rațional să meargă cu grupul sau chiar iși schimbă percepția și acceptă validitatea informației noi, dar eronate, oferită de grup. 
Pentru a răspunde la această întrebare un studiu recent a folosit tehnologia avansată de scanare a creierului. Folosind imagistică de rezonanţă magnetică funcțională (FMRI) cercetatorii pot observa creierul activ atunci când o persoană se angajează în diferite sarcini, detectând regiunile specifice ale creierului care sunt energizate în timp ce realizează diferite sarcini mentale. 


Ca și în experimentul lui Asch, subiecții cedează grupului dând raspunsurile greșite. Când au cedat erorii, conformitatea a fost observată sub forma unor schimbari în anumite regiuni ale cortexului cerebral destinate vederii și orientării spațiale. În mod surprinzător, nu vor apărea schimbări în zonele cortexului frontal care se ocupă de monitorizarea conflictelor, planificare sau alte activitați mentale de ordin superior. Pe de altă parte, dacă subiecții fac judecați independente care se opun grupului, creierul s-a activat în zone cu pregnanță emotională. Aceasta înseamnă că, pentru cei care și-au menținut independența, rezistența a creat o povară emotională - autonomia presupune costuri psihice. 


Cercetătorul principal al studiului, Gregory Berns, concluzionează: “Ne place să credem că a vedea înseamnă a crede, dar rezultatul studiului arată ca a vedea înseamană a crede ceea ce grupul îți spune să crezi”. Cu alte cuvinte, atunci când se cristalizează într-un consens de grup, vederile altora pot să afecteze modul în care percepem aspecte importante ale lumii externe, punând astfel sub semnul întrebării chiar natua adevărului. Numai devenind conștienți de vulnerabilitatea noastră fața de presiunea socială putem începe să ne formăm rezistența la conformitate. 


[PDF] Opinions and Social Pressure, Scientific American, 1955

What Other People Say May Change What You See, New York Times, 2005

Miracol bioenergetic - condensarea

Astrologul Daniela Delea energizeaza apa.



Puteți reproduce experimentul ridicol de mai sus pe o oglindă sau geam, pe o oglindă se vede mai bine. Țineți palma pe oglindă 10 minute și, iar, miracol! Ați energizat oglinda!

Controverse?

Cate persoane ati auzit ca sunt de acord ca copii lor sa aibe dreptul sa aleaga intre Creationism si Evolutionism? Eu am auzit prea multe. Pentru acei oameni se pare ca e clar ca aceste doua subiecte stau pe picior de egalitate, ca ambele au baze la fel de solide, si ca noua nu ne ramane decat sa alegem una dintre ele in care sa credem. Esec total din partea invatamantului.

Tocmai pentru ca asa s-a pus mereu problema, copiii de acum o generatie au ajuns parintii de astazi, care isi invata proprii copii acelasi talmes-balmes. Se ia stiinta, se baga in aceeasi oala cu religia si superstitiile, se amesteca la foc mic si se condimenteaza dupa bunul plac. Cu ce sa ramana copiii in cap daca asa le este prezentata problema?

Trebuie delimitat de la bun inceput ce e stiinta ce se bazeaza pe dovezi si falsicabilitate, si ce e religie, traditie, superstitie, etc. Tin minte si acum ora de istorie din generala, cred ca era in clasa a5a, cand profesoara prezenta antropologia, si s-a oprit la un moment dat sa spuna ca: asta spune istoria, mai e si varianta propusa de religie care spune ca oamenii au fost creati de catre Dumnezeu. Sunt asadar creationisti si evolutionisti. Ne-a explicat cate putin apoi a inceput sa intrebe prin clasa care cum e. A ridicat in picioare o colega, si a intrebat-o: tu de ce parte esti: a evolutionistilor sau a creationistilor? Saracul copil se trezise parca incoltit, nu stia ce sa rapsunda, nu intelesese bine implicatiile, si nu intelegea de care parte sa treaca. Parea ca ii era mai degraba frica sa nu aleaga partea gresita, si sa ii para rau apoi. S-a mai calmat dupa ce a raspuns si a vazut ca nu i-a mai zis nimeni nimic, s-a bucurat ca poate sa stea la locul ei linistita in banca.

Daca va intrebati care a fost raspunsul ei, a fost: "Eu....cred....ca..ne-a facut Dumnezeu.." (raspuns probabil datorat orei de religie de mai devreme in ziua aceea). Insa la acest raspuns, profesoara (a carei intrebare fusese "evolutionism sau creationism"), se astepta sa primeasca una din cele doua variante. Puteti spune..pai...e clar, fetita a spus ca ea crede ca ne-a facut Dumnezeu, deci e de partea creationistilor! Ei bine, dupa auzirea raspunsului, profesoara a insistat ca acel copil sa foloseasca fix una din cele doua variante expuse. Astfel a devenit evident ca desi colega mea raspunsese ca ea crede ca ne-a facut Dumnezeu, nu era sigura carei dintre cele doua variante (evolutionism/creationism) apartine raspunsul ei, fiind doar bucuroasa ca nimeni nu o mai intreaba nimic.

Din pacate aceasta impartire pe tabere poate fi regasita si la varste mult trecute de copilarie. Danduli-se o falsa nota de exhaustivitate, sunt adevarate meme ce se bucura de o mare popularitate.

Pentru cei ce doresc totusi sa lase copilul sa aleaga, daca tot sunt atat de darnici si de increzatori in discernamantul copiilor lor, sa opteze pentru controversele din toate domeniile. Cati parinti ar fi de acord ca la orele de chimie copiii sa fie invatati si despre alchimie, la orele de geografie copiii sa fie invatati si ca Pamantul poate fi plat si ca se afla in centru Universului, sau la astronomie sa invete de zodiace? Astfel ar intra si povestea creationista, insa la orele de religie, unde vor trebui sa invete de asemenea despre zei cu cap de elefant si patru maini.