Sodoma și Gomora nu erau gay (partea a-II-a)

Am vorbit în partea I a articolului despre povestea biblică a Sodomei şi Gomorei, despre cum înțelesul original al poveştii a fost deturnat, ajungând în cele din urmă să acuze homosexualitatea. Ne vom uita acum la felul în care tâlcul poveştii se transformă, şi mai ales care sunt motivele care au dus la o reevaluare a înțelesului.

Găsim în Biblie un pasaj izbitor, din Judecători (19:16), puternic influențat, făra îndoială, după Geneză 19 (dacă nu chiar remodelat după acesta). În acest pasaj găsim povestea unui levit de pe coasta Muntelui Efraim şi a concubinei sale. Cei doi, aflându-se în Ghibeea lui Veniamin rămân, la ceas de seară, pe ulița cetății pentru că nimeni nu i-a primit in gazdă. Un bătrân -străin stabilit în cetate, ca şi Lot - le oferă adăpost. Ceea ce urmează oglindeşte întocmai povestea Sodomei. Oamenii din cetate se adună în jurul casei bătrânului și cer aducerea străinului pentru "a-l cunoaște", iar bătrânul oferă mulțimii pe fiica sa și pe concubina levitului. În mod paradoxal creștinii nu interpretează și acest fragment în contextul homosexualității ci, în mod corect, consideră morala poveștii ca fiind legată de ospitalitate.

Este, de asemenea, anacronic să ne închipuim că o problemă precum homosexualitatea, care nu a avut parte de atenție decat multe secole mai târziu, este tratată într-o poveste biblică atât de veche. O istorisire din Iosua (6) este o mărturie elocventă pentru importanța ospitalitații relativ la scăpările sexuale: orasul Ierihon a fost, ca și Sodoma, distrus de Dumnezeu și singura cruțată a fost o prostituata – prostituția fiind explicit interzisă atât în Levitic cât și în Deuteronom – pentru că a oferit adăpost mesagerilor lui Iosua.

Este dificil pentru noi, astăzi, să ne imaginăm că încălcarea ospitalitații ar fi o faptă atât de gravă încât ar atrage după sine distrugerea unui întreg oraș. Trebuie să ne amintim însă că în timpuri îndepartate hanurile erau extrem de rare în afara centrelor urbane, iar călătorii depindeau adesea de bunavoința locuitorilor zonei în care se aflau pentru adăpost. Ospitalitatea era vazută ca o obligație sacră.

Poveștile în care divinitatea testează ospitalitatea și bunavoința oamenilor, întruchipându-se în cerșetori sau călători nu sunt rare în mitologia antică și in folclorul popoarelor. În toate aceste istorisiri personajele negative sunt unul sau mai mulți locuitori ai orașului/satului care refuză să iși îndeplinească datoria (de a oferi ospitalitate) și care sunt, în cele din urmă, pedepsiți fie prin mijlocirea divină fie sunt alungați din comunitate. Povestea Sodomei și Gomorei face parte, fără îndoială, din mulțimea acestor istorisiri.

Deși tâlcul original al poveștii a supravieţuit până departe în Evul Mediu în unele cercuri, în mediul intelectualiții, puternic opus hedonismului elenistic, multe pasaje care nu erau de natură exclusiv sexuală au fost interpretate doar sub acest auspiciu; asa cum este cazul adulterului, onaniei și homosexualitații.

De asemenea, Geneza: 19 nici macar nu putea fi un pasaj influent în atitudinea vechilor creștini fața de relațiile de tip homosexual; pe de-o parte deoarece autoritatea Vechiului Testament era disputată în special de creștinii care nu proveneau dintre evrei, și pe de cealată parte deoarece interpretarea pasajului ramâne fidelă înțelesului original. Asceticul si antisexualul extrem Origen, unul dintre cei mai influenți teologi ai creștinismului timpuriu, și care, se spune, că urmând pasajul din Matei 19:12 s-ar fi castrat pentru a evita tentația sexuală, nu interpretează pasajul in contextul homosexualității ci exclusiv în cel al ospitalității:

“Ascultați voi, cei care va inchideți casele pentru oaspeți! Ascultați voi, cei care alungați călătorii ca pe dușmani! Lot a trăit printre cei din Sodoma. Nu citim despre nicio altă faptă bună a sa: a scăpat de flăcari, a scăpat de foc, datorită unei singure fapte. Și-a deschis casa pentru oaspeți. Îngerii au intrat sub acoperișul sau, iar focul a intrat în casele celorlalți”(Homilia V in Genesim).

Singurul aspect sexual legat de Lot pe care Origen a ales să îl comenteze este comportamentul incestuos al fiicelor sale. Sfantul Ambrozie, de asemenea, vede morala poveștii ca fiind legată de ospitalitate:

“Lot pune ospitalitatea casei sale - sacră chiar și printre barbari – deasupra virtuții fiicelor sale”

Ioan Cassianul respinge interpretarea homosexuală a pasajului biblic, considerând cauza distrugerii Sodomei ca fiind lăcomia. Autorii creștini ulteriori ignoră complet, de asemenea, orice implicare a sexualitatii în distrugerea celor doua orașe (ex. Sfântul Isidor de Sevilla). Nici mult mai târziu, în secolul al al 14-lea, morala poveștii nu este interpretată în legatură cu sexualitatea.

Abia mai târziu, când Biblia este tradusa din greacă/latina în alte limbi, cuvantul “sodomit” apare în pasaje şi este asociat cu homosexualitatea. Traducerile sunt, evident, viciate. “Sodomit” este o traducrere greșita a unui cuvânt ebraic “kadash” care, în sine, înseamnă “sfânt”, dar este folosit și pentru a desemna “prostituata sacră” sau “prostituata a templului”: “kadash” masculin sau “kadashah” feminin. (Poate părea cidat cum sfânt poate deveni prostituata sacră, dar cei care studiaza limbile semitice vor recunoaște aici polimorfia cuvintelor, același grup de litere schimbându-si sensul in funcție de contextul în care se află).

Traducerile greșite ale acestui cuvant apar foarte devreme. Cărturarii evrei care au tradus Septuagintul în greacă în secolul al 3-lea i.e.n. au întâmpinat mari dificultăți în a traduce cuvântul “kadash”, folosind nu mai puțin de şase cuvinte diferite pentru a traduce acest cuvânt din ebraică. Incertitudinea traducătorilor evrei este evidentă și din lipsa de precizie a cuvintelor grecești pe care le-au ales, iar în unul dintre cazuri au tradus greșit genul cuvântului original.

Niciunul dintre cuvintele din Septuagint alese pentru “kadash” nu ar fi sugerat homosexualitatea pentru teologii creștinismului timpuriu, și să ne aducem aminte că, la acel moment, aceasta era singura traducere a Vechiului Testament. “Versio vulgata”, versiunea latină a Bibliei din secolul al 5-lea, traduce aceste cuvinte din greacă (deja imprecis traduse) ca “effeminati” sau “scortator”; dintre acestea doar “scortator” ar putea fi pus în legătură cu homosexualitatea, dar niciunul dintre teologi nu invocă pasajele ca având legătură cu asta decât după traducerea în alte limbi, și după degradarea și mai acută a întelesului original.